floareadeiasomie

februarie 4th, 2009

Posted by floareadeiasomie in Diverse    
 
          Cauta-ma in soare. Nu sus, in inima lui, nu sus, in vapaia lui, ci in ce-ai fi tu fara el. Cauta-ma in sensul lui si, mai ales, in insemnatatea lui. Cauta-ma in ce-ai fi fara mine si fara caldura mea, tot de la soare luata, furata, imprumutata (pedepse sau dobanzi , platesc totul). In mine cauta-ma, in cautarea ta, in asteptarea ta, in departarea ta, in tinele tau, al meu, al nostru, al minelui meu.
 
         Cauta-ma in locurile unde te astepti cel mai putin sa ma gasesti. In locul tau. Nu cel pe care-l ai, ci cel ce esti. Esti locul tau, care-i la randul sau al meu, care-i la randul sau al nostru. Ne suntem loc unul celuilalt, spre care ne intoarcem. Ce nevoie mai avem de oameni? Ne suntem adapost si liniste , ne suntem pace si mai mult decat poate. Certitudinea a fost intotdeauna domeniul tau, ghicitul intotdeauna al meu.
 
        Cauta-ma in locurile unde ma gasesti neincetat. In gandul tau. Dar nu crede tot. Numai o parte din mine traieste acolo, numai partea care se va naste cand voi invata privitul din gene straine, ce-ti poarta soaptele. Nu crede inca partea aceea, sunt tot ce nu e ea, pot deveni tot ce inseamna. Iti pot fi tot si imi poti fi tot, daca reusim sa exploram putinul pana la mult. Fi-mi putin, fi-mi atat de putin incat sa nu ma satur nicicand de tine, atat de putin incat sa fiu, in neimblanzirea mea, pururi flamanda. Nu voi cere nimic altceva atunci, decat putin. Nu voi vrea nimic mai mult atunci, decat putin. Tu doar fi-mi…
 
         Fi-mi curaj. Nu, nu-l vreau de-a gata, nu-l vreau pe degeaba, ce valoare  ar avea? Vreau doar sa-mi fii, sa-mi intorc catre tine gandul de cate ori ma tem si sa inteleg absurditatea dintr-o bataie de inima. Sa stiu ca ai incredere si sa-mi fie de ajuns. Un simplu gand sa-mi fie de ajuns pentru-a putea sa lupt cu lumea intreaga. Intelegi maretia curajului ce vreau sa-mi fii?
 
        
Fi-mi izvor. De zile si nopti, de maine si ieri, de tot ce nu stiu si ma inveti, de tot ce nu stiu ca vreau, dar imi dai, de tot ce-mi dai si am nevoie. Fi-mi izvor de tine, nu seca niciodata, umple-te cu dorul meu, infinit, nemarginit, nelimitat, ne. Ia nastere din munti necunoscuti si stranii, de care sa ma tem, care sa-ti presare mister pe privire, de care sa ma tem, care sa-ti umple susurul cu magie, de care sa ma tem. Mai intai sa ma tem, abia apoi sa cutez. E legea naturii, e legea noastra, nescrisa inca. Intelegi maretia izvorului ce vreau sa-mi fii?
 
       Fi-mi tot ce esti. Cand cauti si ai rabdare, cand respiri adanc si ti se pare ca aerul miroase a mine, cand intalnesti flori si ti se pare ca poarta aceleasi petale ca si mine. Fi-mi tot ce esti, oricand. Nu voi vrea nicicand mai mult decat ce-mi esti, decat ce-mi vei fi, cand vei fi. Tu doar fi-mi…
ianuarie 22nd, 2009

Posted by floareadeiasomie in Diverse    

 

    Odata am visat ca puteam sa rup din nori. Nu eram cu nimic altceva decat ce sunt acum, dar nu profanul meu a ajuns pana la ei, el se scursese din mine cum, de altfel, se intampla cu tot ceea ce insemn, noaptea, cand nu stiu nici eu daca eu sunt cea care doarme sau nu. Cum sa mai am timp sa vad ai cui ochi sunt inchisi cand imi doresc atat de mult vise?  De aceea, desi aceeasi, nu eu am rupt din nori, ci acea parte din mine cu care n-am curaj sa ies pe strada, de frica sa n-o murdaresc, de frica sa n-o uzez, de frica sa n-o pierd. Ca la o rochita noua pe care, cand eram mica, n-o imbracam decat duminica, la fel tin si la partea aceasta care n-a facut cunostinta cu lumea decat din povestile mele, uneori atat de triste… N-o s-o prezint celorlalti oameni, n-o s-o prezint, poate, nimanui niciodata, ar spune cu totii ca e naiva, ar spune ca e proasta, ar spune ca e necultivata, ar face-o sa sufere atat de mult incat, stiu, m-ar parasi . Si n-am de ce sa ma condamn la moarte…
 
"Cum sa ajung pana la tine daca nu ma lasi…?"
 
    N-ai nevoie de permisiunea muntilor sa ajungi in varf, nici de voia padurii sa alergi in ea, nici de acordul pamantului sa te intinzi pe el si sa-i asculti inima batand. Daca stii cum, daca ai invatat, daca ti-ai dorit, daca vrei…
 
    Odata am rupt din nori. Eram mica si ei erau mari, atat de mari incat le erau suficienti, atat de suficienti incat le erau de prisos. S-au indurat de gandurile mele si s-au aplecat pana la mine, care, si eu, ma inaltasem pana la ei, si mi-au alunecat in maini, iar mainile i-au primit nu cu bucurie, ci cu teama. Ce facusem eu sa merit nori?
decembrie 31st, 2008

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    
Cate furtuni in ochii tai, iubite!
Urgia intregului Univers si-a gasit adapost in lumina ta,
aruncand vapai de stele in ochii pe care-i intalnesti
in drumurile spre maine.
Nu mai irosi praf,
nu te mai inchina efemerului…
 
O mare zbuciumata e privirea ta,
in care pana si tu te pierzi,
pe care nici tu n-o poti inota
cand se intoarce cu coama ei inflacarata
impotriva lumii intregi,
purtand razboaie mai ucigatoare
si mai amare
decat cei mai indarjiti regi,
cu toate armatele lor adunate.
Nu mai varsa sange, iubite…
 
Cutremure se nasc in clipirea ta,
atat de senina
ca ar pacali si pe cel mai intelept dintre intelepti.
Cutremure ascunse,
pe care nu le-as fi banuit ,
la care n-as fi indraznit sa ma gandesc,
la care nu mi-ai dat de gandit
- prea inselator e calmul primaverii din privirea ta,
prea inselatori sunt ochii care rad,
atat de sincer,
atat de copilaresc,
atat de personal…
E-al tau zambetul,
nimeni niciodata n-ar putea sa mai zambeasca asa,
nimeni niciodata n-ar putea sa mai zambeasca asa,
nimeni niciodata n-ar putea sa mai zambeasca asa.
Topesti batai de inima in el,
ucizi orice cuvant cu indiferenta lui,
atat de partinitoare,
atat de departata…
Ce zana te-a nascut si a uitat sa te invete oamenii?
Ce zana te-a visat in visul meu?
 
 
decembrie 30th, 2008

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    
Te-a oprit o tiganca pe strada si ti-a cerut mana.
"Pleaca", i-ai fi spus, de nu ti-ar fi fost teama de alungari.
 
"Palma ta", a inceput tiganca, "e-o intreaga renuntare .
In ea se-ascund cuvinte nespuse,
ganduri care nu te-au ajuns niciodata din urma
pentru ca ai fugit mereu prea repede,
suspine pe care nu le-ai auzit niciodata
pentru ca ai vorbit intotdeauna prea tare". 
"Minti", i-ai fi spus, de nu ti-ar fi fost teama de adevar.
 
"Palma ta", continua tiganca, "e un taram
inchis de chei cu ce-ar putea sa fie si nu e,
cu ce-ai putea sa faci si n-ai curaj,
cu ce-ai putea sa ai si nu primesti.
De ce te speli atat de des pe maini cu vise?"
"Eu nu visez", i-ai fi raspuns, de nu ti-ar fi fost teama de nesomn.
 
"Palma ta", continua tiganca, "e-o apa izvorand din departari,
zbuciumata si infrigurata, plina de albastru,
plina de soare, plina de tine.
Cum nu vezi tu cat de-nsetata e curgerea aceasta
de tine?"
"Sunt orb ", i-ai fi raspuns, de-ai fi-nteles
ca-n ochii ei se ascundea privirea mea.
 
"Sunt orb, tiganco, nu vad nici semne,
nici adevaruri, nici dureri.
Sunt orb si nu-nteleg, nu vad, nu stiu
cum ar putea intunericul meu sa faca rau
cuiva, cum s-ar putea ascunde-n palma mea
o inima.
 
Sunt orb, tiganco, pleaca…"
noiembrie 10th, 2008

ploaie de noiembrie

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    

          ?i dup? ce-am visat, mi-am spus : Las? nen?elesul nen?eles! Nu dup? ce m-am trezit, ci dup? ce-am visat, ntr-un alt vis n care eram treaz?, mi-am spus : Las? nen?elesul nen?eles!

 

          

Nu c?uta s? ?tii minunile din spatele fericirii, deseori cei mai neferici?i oameni sunt cei ce g?sesc prea multe r?spunsuri. Uneori, e mai frumos s? ai numai ntreb?ri, uneori e mai frumos s? crezi, s?-?i imaginezi, s? speri. Uneori, asta nseamn? via?a.

 

 

          Nu deveni prea nsetat de certitudini, certitudinile ucid magia zilei de mine. Nu deveni prea insistent n c?utarea sensului din spatele nen?elesului, el nu se va ar?ta niciodat? ?ie, ci numai sufletului t?u, cnd acesta e preg?tit s? n?eleag?. Sensul nu se ofer? celor de nen?eles n c?ut?ri.

 

          Pentru c? tu, orict ai vrea s? ai dreptate, nu ?tii ce cau?i. Sau nu nc?… Cau?i explica?ii pentru sentimente. Cine a explicat vreodat? sentimentele? Cau?i r?spunsuri pentru ce ar trebui s? faci. Cine a ?tiut vreodat? ce trebuie s? fac?? Cau?i s? fugi de lucrurile de care te temi. Cine a fost vreodat? fericit nenfruntndu-?i temerile?
 
          Pentru c? tu, orict ai vrea s? m? n?el, e?ti nc? nepreg?tit pentru n?elesul nen?elesului. Nepreg?tit s?-?i asumi riscuri, nepreg?tit s? nfrun?i consecin?e. E?ti prea obi?nuit cu certitudinea lui ieri ?i-a lui azi ?i-a lui mine pentru a te aventura ntr-o lume n care se pierde controlul asupra timpului ?i spa?iului ?i vie?ii ns??i. n lumea nen?elesului.
 
          

De aceea mi-am spus : Las? nen?elesul nen?eles!

 
          Va veni o vreme cnd va bate chiar el la u?a sufletului meu, ntinzndu-mi mna lui de nen?eles si spunndu-mi numele lui de nen?eles. Pn? atunci, m? bucur de bucuria pe care mi-o aduce, de parc? ar fi prima, de parc? ar fi ultima. M? bucur de oamenii care-mi d?ruiesc n fiecare zi nen?eles ?i de magia lor. M? bucur de sentimentele care se ascund n oameni sau care se ascund n mine, trezite de oameni. M? bucur de nen?elesul lumii, care n-are nicio leg?tur? cu mizeria din ea. M? bucur de sufletul meu, att de ne?tiutor nc?, att de u?or de bucurat, atat de u?or de impresionat. M? bucur de toate r?spunsurile pe care nu le-am g?sit nc?, de toate riscurile pe care mi le-am asumat pn? acum, de toate temerile pe care am avut curaj s? le nfrunt. ?i las nen?elesul nenteles, ?i las via?a f?r? spa?iu ?i timp, iar pe mine m? las n voia vie?ii.

 

 
noiembrie 5th, 2008

dans

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    
    Ma tem de esec . Mi-e-atat de teama de esec incat nu mai vad reusita. Ca un nor imens, ca un cer mai imens decat norul, mai infricosator, mai nemaivazut, mai de nemaisuportat, mai de toate cuvintele care n-au grade, care nu pot fi mai, mai putin, la fel de si foarte.
    Ca de balaur, ca de povesti nemuritoare cu final nefericit, ca de noptile luate pe datorie, pentru care nu-ti mai permiti sfarsitul – dimineata.
    Ca de bastonul de vizavi de biserica veche care vorbea si avea ochelari si injura copiii si pe mine, care inca de-atunci eram.
    Ca de omul negru si de fratele lui, care tot negru trebuie sa fi fost, si de casa lui, care tot neagra trebuie sa fi fost si din care, probabil, n-ai mai fi iesit niciodata, daca ai fi avut curaj sa intri. Daca ai fi fost prea curios si prea putin pregatit pentru raspunsuri.
    Ca de sub-patul bunicii, de sub saltelele moi, mai moi decat orice saltea ti-ar fi iesit in cale , mai moi decat orice saltea ai fi visat. In care ma afundam ca intr-o lume numai pentru mine creata, numai mie dezvaluita, numai de mine cunoscuta. Si de cate ori vreau sa ma intorc in ea, in lumea mea secreta, imi amintesc ca bunica si-a luat saltelele ei moi si a plecat cu ele acolo unde pleaca oamenii batrani si intelepti, care nu se tem de nefiinta.    
    Ce dor mi se face de ele atunci, de bunica si de lumea din saltelele ei, pe care a ascuns-o in buzunar, pe care l-a pus intr-o cutie de lemn, pe care a pus-o intr-o groapa de ciment, pe care a pus-o pe pamant, pe care l-a lasat in urma.    
    Ce dor mi se face de bunica atunci, cand groapa nu vorbeste niciodata.
    Ce dor mi se face de bunica atunci, cand ma tem de esec, ca de o mama vitrega pentru care iubirea a ramas numai un cuvant.
    Si frica asta devine tot mai mare si mai mare si mai mare, devine mine si eu, devine inspir si expir si stiu ca nu pot sa gust esecul, pentru ca mi se face rau, pentru ca rupe un echilibru pe care nu l-as mai putea reface. Si mi se pare ca, cu cat ma pregatesc mai mult de reusita, cu atat ma pregatesc mai mult pentru esec si cu cat ma tem mai mult de el, cu atat mai mica se face reusita, pe care toti o vad, toti numai eu nu, toti in mine, in mine care am devenit deja esec, fara sa fi ajuns la punctul de pornire, fara sa ma fi aflat la granita dintre efort depus si rezultat.
    Si chiar daca depun efort, e prea putin, nu pot intelege, nu pot retine, nu pot fi pe masura asteptarilor, nu pot sa nu dezamagesc.
    Si nu suport dezamagirea, nu suport sa fiu dezamagita, nu suport sa-i dezamagesc pe ei, care ma ingrijesc si rup buruienile de pe langa mine si-mi uda radacinile si nu ma lasa sa mor.
    Timpul nu mai tine cu mine, eu nu mai tin cu mine, mai sunt cateva pareri de zile, mai sunt cateva ore si ma gandesc cu groaza la ce voi gasi la capatul lor. Lacrimi? Lacrimi? Lacrimi?
    Ma tem de esec si ma tem de altii care nu-l accepta si ma tem de altii care nu-l vor, chiar daca el vine, care nu vor sa-l primeasca, desi el bate la usa, care nu vor sa-l cunoasca desi el e deja inauntru, simtindu-se ca acasa.
   
    Oricat de mult a venit toamna, oricat de mult danseaza frunzele, oricat de mult vine a doua zi si oricat de mult se-arata luna, tot singura ma simt, tot singura stau langa teama mea, care imi canta despre ceasuri si degete si numere. Si ma tem de teama mai mult decat de orice.
 
octombrie 12th, 2008

lacrimi

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    

         Nu lucrurile pe care nu le ai nseamn? via?a ta, ci lucrurile pe care le ai. Este absurd s?-?i petreci zilele plngndu-te de ceea ce-?i lipse?te, fiind trist din aceast? cauz?, sim?indu-te lovit de soart?. Nu asta este atitudinea normal? pe care un om ar trebui s-o aib? n fa?a vie?ii ?i, n mod sigur, nu astfel va g?si vreodat? fericirea. Pentru c? n acest mod el nu face dect s? o ignore, c?utnd dintr-o cauz? greu de n?eles s? se complac? ntr-o comp?timire de sine continu?.
 
         E?ti nconjurat de minuni! Asta strig? fiecare diminea??, asta strig? fiecare noapte, asta ar trebui s? ?tie fiecare suflet. Gnde?te-te, nainte s? arunci cu noroi n destinul t?u, la tot ceea ce ?i-a oferit el pn? acum, la tot ce ?i-ai oferit tu nsu?i. Nu trebuie s? ui?i de lucrurile pentru care ai luptat ?i pe care le-ai primit, n cele din urm?. Uneori, lupt?m att de mult pentru a avea ceva nct, cnd n sfr?it reu?im s?-l ob?inem, uit?m s? ne mai bucur?m pentru el. ?i nu vorbesc de momentul acela precis n care-l primim, ci de cele care-i urmeaz?, de zilele de dup?, de s?pt?mnile de dup?, de anii de dup?. l lu?m ca pe o gratuitate, i nchin?m o s?rb?torire banal? ?i lipsit? de orice fel de originalitate ?i-l nchidem ntr-un sertar pe care nu-l mai deschidem niciodat?.

 

 

         De fapt, ar trebui n?eles c?, uneori, mai important dect ns??i marea realizare este drumul pn? la ea, din care e imposibil s? nu fi nv??at ceva. C?l?toria e mai important? dect destina?ia pentru c? aceast? c?l?torie grea are numai lucruri bune de oferit, toate loviturile primite, toate nv???turile, toate bucuriile de care ai parte, toate fac parte din via?a ta ?i din ceea ce e?ti. Lucrurile acestea, pe care nu le vezi ?i pe care nu le vei vedea niciodat?, sunt acolo, n tine, mbog??indu-te. Oamenii s?raci sunt oamenii care n-au luptat. Bog??ia e nev?zut? ?i nu nseamn? niciodat? bani mul?i, ma?ini scumpe ?i case luxoase. Bog??ia e-n sufletul fiec?ruia ?i la ndemna oricui.
 
          Lucruri pe care s? nu le ai vor exista ntotdeauna. Dar vor fi infinit mai pu?ine dect lucrurile pe care le ai. Dorin?e peste dorin?e au devenit realitate. Este realitatea ta, este via?a ta. Tu-?i respiri mplinirile ?i tr?ie?ti n mijlocul lor, tu le-ai dorit, tu ai luptat pentru ele. Nu le abandona, nu nchide ochii n fa?a lor, ci las?-le s?-?i aminteasc? n toate zilele c? ai mii de motive pentru care s? fii fericit.
 

          Dac? ai iubit vreodat? mult, mult ?i ai luptat att de mult pentru iubire nct, n cele din urm?, ai primit-o, n-o l?sa s? se sting?, celebrnd-o ntr-o zi ?i mai apoi uitnd-o. Lupt? n fiecare clip? pentru ea, aminte?te-?i cum erai nainte s-o prime?ti, aminte?te-?i ct ?i-ai dorit-o, ct ai suferit pentru ea. N-o l?sa s? se sting?, n-o lua drept un cadou din partea vie?ii, nu-?i bate joc de ea. Nu a?tepta numai s? prime?ti. Nu te gndi c? ?i se cuvine. Nu te gndi c? te po?i dispensa de ea. Nu te gndi c?, mai apoi, lucrurile vor veni de la sine. Lucrurile nu vin niciodat? de la sine, lucrurile vin ntotdeauna de la tine. Tu e?ti p?pu?arul, tu decizi dac? vrei s? fii fericit sau s?-?i plngi de mil?.

 
          Puterea st? n tine. Indiferent dac? e?ti singur sau nu, dac? iube?ti sau nu, dac? te preg?te?ti pentru ceva sau nu. Pentru c?, oricum ?i oricine ai fi, ntotdeauna ai ceva. Dac? e?ti singur, ai Libertate ?i Timp. Dac? iube?ti, ai Vise Implinite. Dac? te preg?te?ti, ai Determinare ?i Voin??. ?i pe lng? toate acestea, te ai pe tine, cu posibilit??i infinite de a tr?i. De aceea, nu a?tepta ca lucrurile s? vin? de la sine pentru c? lucrurile vin ntotdeauna de la tine, de la cum gnde?ti, de la ce-?i dore?ti, de la cum alegi s? prive?ti via?a ?i de la ce alegi s? prime?ti de la ea.  De la ct de mult lup?i ?i de la ct apreciezi ce prime?ti. Nu lucrurile pe care nu le ai nseamn? via?a ta, ci lucrurile pe care le ai.

 

 

 
octombrie 4th, 2008

scancete

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    

          

Ai asistat vreodat? la o na?tere? Ai sim?it magia acelui moment, ai realizat importan?a ei ?i m?re?ia celui ce lua via??? Ai v?zut vreodat? o na?tere n care cel n?scut s? nu fie copil, n care cea care-l na?te s? nu-i fie mam?? Ai v?zut vreodat? o na?tere de om mare?

 
          

E imposibil s? nu fi v?zut… Sunt att de multe n fiecare zi, sunt att de pre?ioase ?i de sensibile, att de pline de lumin? nct m?car una din aceste mii de na?teri trebuie s? fi ajuns pn? la tine. Trebuie s? fi sim?it ?i tu lupta care se d? n cel care nu mai are r?bdare ?i n cel care nu mai are timp, n cel de care e nevoie ?i-n cel care ?i-a terminat misiunea.

Lupta care se d? ntre a merge n sus sau a r?mne pe loc, ntre a nv??a mai mult sau a nu mai nv??a deloc.

 
          

Asemenea na?teri sunt, n fapt, lupte ntre dou? moduri de a fi, de a sim?i, de a gndi. ntre doi oameni care tr?iesc n acela?i corp, deveni?i att de incompatibili nct unul dintre ei trebuie s? dispar?. Dac? vrei, na?terile de oameni mari sunt, n acela?i timp, ?i mor?i. Dar m?re?ia nu n moarte const?, ci n ceea ce r?mne n urma ei. n momentul acela magic cnd cel n?scut vede lumea pentru prima dat? ?i ?tie c? poate face orice, cnd simte p?mntul sub picioare ?i cerul deasupra, cnd n?elege c? nu mai e la fel. Cnd ?i con?tientizeaz? libertatea ?i puterea ei, cnd ?i planteaz? n suflet alte vise, n locul celor care s-au uscat, care n-au rodit, c?rora le-a trecut vremea.

 

 
          Asemenea na?teri vin n urma a ceea ce ai putea numi triste?e profund?. O triste?e de nen?eles, pe care n-o po?i ndep?rta din tine n niciun fel, pe care n-o po?i cuprinde ?i pentru care nu exist? nicio alinare. Lumea ?i devine confuz?, lucrurile toate merg prost, tu pe tine nsu?i nu te mai po?i n?elege. Te sim?i de parc? n acele clipe existen?a ta ar fi ncetat. ?i, ntr-un fel, chiar a?a ?i este. O parte din tine moare atunci ?i e normal s?-i por?i doliu, e normal s-o plngi… E normal s? fii trist.

 

 
          

Ai asistat vreodat? la o na?tere…? Gnde?te-te bine… Nasterile tale sunt toate triste?ile care te-au f?cut ceea ce e?ti, care ?i-au dat puterea pe care o ai ?i visele pe care le visezi. De fiecare dat? cnd ai sim?it o libertate imens? privind ceea ce ai putea fi ?i ceea ce ai putea face, de fiecare dat? cnd ?i s-a p?rut c? respiri aer nou, ca vezi cer nou, ca sim?i sub picioare p?mnt nou, de fiecare dat? cnd nu ?i-a mai fost fric?, de fiecare dat? cnd ai fost fericit f?r? s? ?tii de ce,  cand ai simtit c? s?rb?tore?ti un lucru pe care nu-l n?elegi… n toate aceste momente TU ai v?zut, pentru prima dat?, lumina.

 
septembrie 23rd, 2008

prea rece pentru zane

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    

          

Prive?te, a murit Regina Nop?ii… ?i-a f?cut bruma culcu? pe petalele ei ?i le-a ncoronat cu str?lucirea sa de ghea??. Parc?-i nc? mai frumoas? acum, a?a cum zace nensufle?it? la picioarele p?mntului. ?i miroase mai puternic nc?, de parc? s-ar ag??a cu dragoste imens? de vara care-a purtat-o pe aripi.

 

 
          Cum ?i-ar fi fost nop?ile de var? n lipsa ei? Cui ?i-ai fi

nchinat oftatul, dac? nu ei, care se-apropie de tine prin natura sa m?iastr? ?i ?i-ascult? durerile ca nicio alt? floare? Moartea c?rei flori ai mai fi plns-o azi, de nu i-ai fi nv??at mireasma ?i dansul?

 

 

 

           Sunt prad? vntului ?i-i sunt,

de?i regin?,

ve?nic? supus?. Numai n el mi pot ascunde prea multele-mi dorin?e, care se zbat nebune s? te-ajung? ?i s? te-nve?e via??. Nu-ntoarce capul, nu schimba drumul ?i, mai ales, nu-mi plnge ruperea de tine, orict de dureroas? ar fi. Tu cre?ti nemurirea n dragostea ce-mi por?i ?i, de aceea, cu ct m? vei iubi mai mult, cu-att mai mult mi voi dori sa te rev?d.

 

 

septembrie 22nd, 2008

condoleante sufletului

Posted by floareadeiasomie in Diverse  Tagged    

          ?i dac? nu st? n puterea mea, atunci n a cui? Dac? mi s-ar scurta zilele din cauza asta, dac? mi s-ar ?terge din ani ?i din clipe de fericire, dac? a? g?si numai suferin?? n spatele a tot ce mi se pare vis, tot n-a? renun?a la mine. E u?or s? renun?i… E mult mai greu sa lup?i, e mult mai greu s? crezi pn? la sngerare n ceva, s? nu te la?i dobort de ideile altora, de vie?ile altora, de descuraj?ri. E mult mai greu s? te ntorci la tine de cte ori sim?i c? nu mai po?i, s? te ntorci n sufletul t?u, s? vorbe?ti cu tine, s? te ncurajezi, nu s? te plngi prietenilor, nu s? te plngi p?rin?ilor, nu s? te plngi celui iubit. Autocomp?timirea ar trebui s? ndep?rteze oamenii, nu s?-i apropie. Un om care nu e suficient de puternic s? se ajute pe sine n mod sigur nu-i va putea ajuta pe ceilal?i niciodat?.
 
 

         A te ntoarce la tine presupune, mai nti, a cunoa?te drumul c?tre tine. Asta nseamn? c? ?i-ai pus ntreb?ri n legatur? cu cine e?ti, c? te-a preocupat existen?a ta, c? ?i-ai dezvoltat o via?? interioar?, c? ai ascultat de vocea din tine. C? n-ai murit.

C?i ?i c?i ?i c?i nu sunt deja mor?i! Oameni care tr?iesc numai pentru a gndi, care pun viciile mai presus de orice, care nu mai g?sesc bucuria ntr-o ploaie de var?, care nu s-au trezit niciodat? noaptea, temndu-se c? via?a e prea scurt? pentru cte au de f?cut. Care nu s-au pierdut niciodat? n ei.
 

          Drumurile sunt multe ?i r?spntiile sunt toate momente de r?scruce pentru c? vocile au nv??at s? fie ademenitoare. De aceea nu trebuie s? ui?i de unde ai plecat, pentru c? oricnd te po?i trezi pe un drum care este gre?it (?i norocos e acela care ?i mai d? seama sau care mai are curaj s? accepte c? a f?cut o gre?eal?) ?i a ?ti de unde ai plecat nseamn? a putea s? o iei de la nceput. "Nu uita de unde ai plecat" se spune adeseori oamenilor care se mbog??esc prea repede ?i uit? s? mai fie oameni. C?rora le moare sufletul. Dar ei nu vor s?-?i aminteasc? de unde au plecat pentru c?, n mintea lor, e ru?inos s?-?i aminte?ti de vremurile acelea n care te rugai lui Dumnezeu pentru o via?? mai bun?. n care mai credeai nc? n Dumnezeu, n care rug?ciunea ta mai putea ajunge la El.
 

          A te cunoa?te nu nseamn? a ?ti cum te cheam?, c?i ani ai, cum se numesc p?rin?ii t?i, ce fel de mncare preferi si pe ce parte dormi seara. A te cunoa?te nseamn?, mai ales, a fi con?tient de faptul c? habar n-ai cine e?ti. Pentru c? e?ti ntr-o continu? schimbare, pentru c? suferi ?i te bucuri, pentru c? visezi ?i e?ti dezam?git, pentru c? dormi ?i te treze?ti, pentru c? pierzi timpul ?i faci lucruri utile. Pentru  c? ?i e?ti cel mai bun prieten ?i cel mai crunt du?man.
 

          Pentru c? ar trebui s? ai mereu puterea ?i dorin?a de a nv??a s? nu te mai raportezi la ceilal?i ?i la ceea ce vor de la tine sau la ceea ce cred despre tine, ci s? te raportezi la propriile tale dorin?e, la propriile tale succese si e?ecuri, la imaginea pe care o ai despre via?a ce n-a nceput inc?. Mine e via?a ta care nu e nc?.
 

          S? fii lucid n fa?a durerii, nu s? te mbe?i cu ea, nu s? te la?i nfrnt de ea f?r? s? lup?i. Cu suferin?a trebuie s? lup?i TU, nu cuvintele altora care-?i bat pe um?r ?i-?i spun "va fi bine!" Ce ?tiu ei despre suferin?a ta? Ce ?tiu ei despre tine, cnd nici m?car tu n-ai aflat cine e?ti?
 
 

          Tu ar trebui s?-?i fii cel mai bun prieten, s? te n?elegi ?i s? te aju?i, s? te iube?ti ?i s?-?i dore?ti ce e mai bine pentru tine. S?-?i stabile?ti cele mai ndr?zne?e ?eluri ?i s? nu permi?i nim?nui s? rd? de visele tale. S? nu-?i vorbe?ti dect ?ie despre vise. ?i poate unei alte persoane, cu totul deosebite n via?a ta, care s? nu vrea dect s?-?i fie al?turi ?i s? te sprijine. Care s? te fac? s?-?i dore?ti s? fii mai bun.
 
 

         S? nu r?ne?ti al?i oameni. Nu le r?ni nici sentimentele, nici nu ncerca s?-i descurajezi sau s? le r?pe?ti bucuriile. Nu fi invidios pe succesele celorlal?i, nu-i njura c? au prea mult noroc, nu-i judeca pentru via?a pe care o duc. Tu numai de via?a ta trebuie s? fii preocupat. n momentul n care prive?ti n gr?dina altora ar trebui s?-?i dai seama c? ceva e n neregul? n a ta. Caut? fericirea n tine ?i n cei pe care-i iube?ti ?i n lucrurile care ?i plac ?i care ?i aduc satisfac?ii ?i, dac? n-o g?se?ti, caut-o n continuare – orict i-ar pl?cea s? se joace de-a-v-a?i ascunselea, tu e?ti mai bun la jocul acesta.
 
 

         Nu min?i dect pentru a nu r?ni. Nu min?i cnd iube?ti, nu min?i cnd vrei s? ob?ii ceva pentru tine, nu min?i cnd vrei s? te absolvi de vreo vin?. D? dovad? de curaj ?i de integritate ?i spune adev?rul, orict de multe pierderi ?i-ar aduce. Orict de mari ar fi acestea, faptul c? ai spus Adev?rul spune multe lucruri despre tine ?i te face s? fii o persoan? mult mai bun? dect e?ti. Nu te ascunde, nu te sustrage consecin?elor propriilor tale fapte. Asum?-?i responsabilitatea pentru ceea ce faci.

 

 
          Opre?te-te din goana asta nebun? dupa bani ?i trai bun – tu crezi ca e?ti nemuritor? -  r?mi cu tine, aprinde o lumnare ?i mergi prin ntunericul ce duce c?tre sufletul t?u. El e acolo, pr?fuit ?i p?r?sit, a?teptndu-te mereu. A?teptnd s?-?i aminte?ti de el, s? te apropii ?i s?-i vorbe?ti. ?i, dac? reu?e?ti s? ajungi acolo, dac? reu?e?ti s?-l mai g?se?ti, ntreab?-l dac? e fericit. Nu satisf?cut, nu mul?umit, ci FERICIT! Dac? simte ca e att de plin de fericire c?-l doare, c?-i vine s? urle, c?-i vine s? ias? din tine ?i s? danseze cu lumea. ntreab?-l asta… ?i dup? ce-?i va sufla praful ce-l acoper?, ?i dup? ce va tu?i de cteva ori, ?i dup? ce se va uita lung la tine, poate ai noroc s? nu te-ntrebe cine e?ti.
 
Balada Ingaduintei
 
 
« Previous PageNext Page »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X