floareadeiasomie

ianuarie 22nd, 2009

Posted by floareadeiasomie in Diverse    

 

    Odata am visat ca puteam sa rup din nori. Nu eram cu nimic altceva decat ce sunt acum, dar nu profanul meu a ajuns pana la ei, el se scursese din mine cum, de altfel, se intampla cu tot ceea ce insemn, noaptea, cand nu stiu nici eu daca eu sunt cea care doarme sau nu. Cum sa mai am timp sa vad ai cui ochi sunt inchisi cand imi doresc atat de mult vise?  De aceea, desi aceeasi, nu eu am rupt din nori, ci acea parte din mine cu care n-am curaj sa ies pe strada, de frica sa n-o murdaresc, de frica sa n-o uzez, de frica sa n-o pierd. Ca la o rochita noua pe care, cand eram mica, n-o imbracam decat duminica, la fel tin si la partea aceasta care n-a facut cunostinta cu lumea decat din povestile mele, uneori atat de triste… N-o s-o prezint celorlalti oameni, n-o s-o prezint, poate, nimanui niciodata, ar spune cu totii ca e naiva, ar spune ca e proasta, ar spune ca e necultivata, ar face-o sa sufere atat de mult incat, stiu, m-ar parasi . Si n-am de ce sa ma condamn la moarte…
 
"Cum sa ajung pana la tine daca nu ma lasi…?"
 
    N-ai nevoie de permisiunea muntilor sa ajungi in varf, nici de voia padurii sa alergi in ea, nici de acordul pamantului sa te intinzi pe el si sa-i asculti inima batand. Daca stii cum, daca ai invatat, daca ti-ai dorit, daca vrei…
 
    Odata am rupt din nori. Eram mica si ei erau mari, atat de mari incat le erau suficienti, atat de suficienti incat le erau de prisos. S-au indurat de gandurile mele si s-au aplecat pana la mine, care, si eu, ma inaltasem pana la ei, si mi-au alunecat in maini, iar mainile i-au primit nu cu bucurie, ci cu teama. Ce facusem eu sa merit nori?
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X